Coș cumpărături
Coș cumpărături

Categorii produse

Despre Noi

Binecunoscutul doctor al antichităţii, Dioscoride Pedanios, a fost deosebit de încantat despre daci şi ştiinţa lor de a vindeca, ceea ce l-a determinat sa scrie enorm depre acestia si darul lor vindecator. Vracii daci erau cunoscuţi până în Orient şi până la Roma pentru felul în care ştiau să folosească puterea magică şi vindecătoare a ierburilor. 
Țăranii ‘vraci’ de astăzi, mai exact cei de la poalele vestice ale Parcului Natural Apuseni par desprinsi din acele poveşti vechi de două mii de ani ale lui Dioscoride. Aproape că nu există om în aceste sate care să nu cunoască plantele şi să nu ştie a tămădui cu ele. Aceste reţete reprezinta secrete vechi, ajunse la ei poate din timpul lui Zamolxis, si pe care încă le poţi afla pe uliţele acestor aşezări. E de ajuns să aştepţi până la vremea înserării, când oamenii se întorc acasă, cu ”sarcinile" de plante culese în puterea soarelui de amiază. Ca sa se intregeasca imaginea idilica a acestor meleaguri se observa câte o femeie desculţă, venită cu snopii de ierburi dinspre albia Crişului Pietros, sau câte un bătrân cu o straiţă de buruieni, care te vor privi lung si îţi vor spune că aşa s-au pomenit, culegători de plante din moşi-strămoşi şi vor sta de vorba cu tine la poveşti despre puterea florilor şi a rădăcinilor. 
Aproape toti oamenii locului spun de faptul ca: "Exista o poveste cum că Maria Tereza a imperiului era foarte bolnavă şi niciun doftor nu i-a găsit leac. Şi au plecat de la ei din sat două femei şi i-au dus leacuri de-ale lor, bătrâneşti. Şi, pentru că împărăteasa s-a făcut bine, a dat dreptul tuturor locuitorilor acestor tinuturi să vândă leacuri unde vor ei, în toată împărăţia, de-aici şi până la Viena. De aceea multă lume a venit pe aceste meleaguri din timpuri imemoriale unde si-a gasit leacul si tamaduirea pentru orice suferinta . 
Adevărul este că aproape toate casele mari şi frumos îngrijite din aceste sate au fost făcute din ceaiuri, creme şi tincturi. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, acesti oameni deosebiti au avut dreptul să vândă leacuri oamenilor veniţi din toate colţurile ţării, ca să se vindece de orice boală, de la reumatism la ciroză sau boli de piele. Şi atunci, ca şi acum, podurile caselor erau amenajate cu rafturi şi burduşite cu plante puse la uscat, care umpleau aerul de miresme până toamna, târziu. De obicei familia lucra împreună, femeile, copiii şi bătrânii mergeau la cules, bărbaţii se ocupau de pregătirea reţetelor .

In urma cu multi ani am poposit si eu pe aceste meleaguri si am observat ca veneau tot felul de oameni de prin toate partile tarii si le spuneau acestor adevarati vraci [oameni ai locului] de ce suferă, ce îi doare şi de când. Dupa ce ii ascultau cu atentie avand la dispozitie o gramada de saculeti cu plante uscate, făcea o combinaţie de plante tamaduitoare. 
Punea din fiecare o anumită măsură, în funcţie de câtă ”vechime” avea boa-la şi cât de tare era vătămat pacientul. De când punea plantele în straiţă, ştia fiecare la ce e bună şi în ce combinaţii se potriveşte. Coada-şoricelului, turiţa-mare, rostopască şi dracila erau bune pentru ficat, fiere şi digestie. La ele se putea adăuga şi brâul-vântului. Păducelul şi valeriana sau odoleanul le punea deoparte pentru "boli de suflet", pentru oameni nervoşi, cu supărări şi necazuri, ca să le aducă liniştea. Sânzienele erau adunate pentru cine venea cu tuse, dureri de gât, laringite sau faringite. Oamenii locului garantau că dacă boala e la început, cu remediile lor, în 5-6 zile, omul se pune pe picioare. Numai la boli foarte grele, cum era racul, (termen popular insemnand cancer) chema omul acasă şi stătea de vorbă cu el, îi explica în detaliu reţeta, pentru că, de obicei, le dădea spânz negru, cel mai tare fel de spânz, luat de pe Padiş, şi ăsta era "otrăvicios".
”Plantele îs ca şi omu, fiecare e cu caracterul ei, că unele sunt mai aspre, cum e spânzul, că nu poţi folosi decât în cantităţi mici, ca sunt şi plante mai slabe sau mai firave. Da' toate plantele sunt bune, dacă le cunoşti puterea. Troscoţelu' dacă îl laşi în cadă cu apă caldă şi mai pui, bun-înţeles, rug de mure, soc, cimbrişor, brâul-vântului şi coadă de salcie, şi te bagi în apa aceea cam o jumătate de ceas, ieşi de acolo uşor ca un fulg. La spondiloză sau coxartroză aşa ceva face minuni.’ Tot acesti oameni deosebit de credinciosi sustin sus si tare ca: ”Da' credinţa în Dumnezeu ajută cel mai mult. Buruiana şi grâul şi omul şi orice plantă sunt crescute de Dumnezeu. Aşa că fără El nu se poate nimic. Plantele au fost lăsate să fie de leac omului”.

Având în vedere toate cele de mai sus COMPANIA PLANTAR s-a născut din dorința de a uni și a duce mai departe meșteșugul, visele de mai bine și nu în ultimul rând secretele terapeutice milenare ale acestor oameni frumoși pe care ii găsim prin satele din Munții Apuseni.
PLANTAR iși dorește să fie mai mult decât o companie oarecare și anume să fie o STARE DE SPIRIT A ROMÂNULUI care să unească cât mai multă energie româneasca pură. Astfel, pe viitor, PLANTAR iși propune sa unească sub umbrela sa cât mai mulți romani. În acest sens, în viitorul apropiat vom aduce în sistemul nostru o categorie de produse cosmetice deasemenea din producție autohtonă și pe bază de plante.
Așa că dragii mei, PLANTAR este o firmă făcuta de români pentru români și urmare acestui fapt vă invit pe cât mai mulți să faceți parte din ”FAMILIA NOASTRA”, pentru că numai așa fiind mulți și buni putem fi foarte puternici. Trebuie să demostram că și noi românii putem fi și uniți si puternici.
Vă aștept să facem parte din aceeași echipă și anume PLANTAR!

Cu stimă,

George Răduță

Director Național Plantar

Cele mai vizitate produse